Un volum uitat de poezie a intallnit primul lui cititor in anul 2010. Incurajata de emotia pe care a starnit-o acestuia, autoarea s-a hotarat sa-l publice, dar si-a dorit ca sa poata ilustra versurile cu propriile ei lucrari. Cautarile au durat ceva timp. Cum in poezie este vorba de cantec, autoarea a ales cateva simboluri muzicale: portativul, cheia sol si cheia fa, note, pauze, repetitie, cu care a inceput sa se joace trist. Ce frumoase ar fi fost cateva tuse cu penita si un strop de culoare, un strop de acuarele? Ar fi fost, dar nimic din ce era in interior nu vroia sa iasa la suprafata. Cand totul parea ca se sparge in farame, din farame mici, mici, si-a amintit mainile mamei care culegeau, cu o tehnica doar de ea stiuta, farame de coji de oua colorate de Paste si in urma ramaneau minuni.
Asa a inceput proiectul Ilustratii pentru Tristeti din mansarda din Coji de oua.
Realizarea lui migaloasa a fost si un bun prilej de a medita in tacere la frumoasele triste timpuri trecute.

VERNISAJ EXPOZITIE TRISTETI DIN MANSARDA