Spionul este perceput, adesea, ca un personaj romantic, invaluit in mister, despre care se fabuleaza mult, iar probe palpabile cu privire la indeletnicirea sa sunt greu de descoperit.

In volumul de fata, Vasile Dumitru Fulger ofera o privire de ansamblu asupra acelor personaje despre care nu ne-am fi inchipuit niciodata c-ar face parte din servicii informative: oamenii lui Dumnezeu.

Ca fete bisericesti, totusi, purtatorii sutanelor (fie ei preoti, calugari, lideri spirituali etc.) se ascund, de fapt, mai usor si nu sunt suspectati mai deloc (un exemplu graitor este cel al lui Rasputin, calugarul scelerat, si el prezentat in acest volum). Ba mai mult, actiunile lor sunt considerate a fi expresia cuvantului divin al lui Dumnezeu.
Suntem inconjurati, cel putin in Romania, de stiri monstruoase despre anumiti preoti: angrenati in activitati ca prostitutia sau luarea de mita, oamenii lui Dumnezeu sunt priviti cu furie sau scarba de catre mireni. Aceasta carte vine parca pentru a intari aceasta imagine negativa. Pe deasupra, actiunile care le sunt reprosate preotilor sunt parca si mai grave. Spionajul a fost intotdeauna legat de politica. Ei bine, oamenii bisericii se amesteca, se pare prea mult in politic, uitand sau lasand pe planul al doilea spiritualitatea.

Fata dubla a clerului de pretutindeni este un motor care declanseaza in autor dorinta de a se aventura si spre alte subiecte: femeile (mistice si credule) folosite in cadrul spionajului, ca aghiotanti de nadejde sau lectii de istorie, autorul scotand in evidenta deciziile de circumstanta ale liderilor diferitelor tari, angrenati in lupte de culise.
Volumul de fata se bazeaza pe zeci de documente, autorul prezentand unele articole din ziarele vremii care stau ca marturii finale si nestramutate ale ratacirilor oamenilor Bisericii.