Era un portret care reprezenta un barbat, imbracat intr-un costum din secolul saisprezece, care statea in picioare langa o masa, cu mana dreapta sprijinita pe o carte deschisa. Arata cam de saptesprezece ani si era de o frumusete extraordinara, totusi intrucatva evident feminina.


Intr-adevar, daca nu ar fi tinut cont de imbracaminte si de tunsoare, cineva ar fi putut spune ca fata cu acei ochi visatori si nostalgici, cu acele buze rosii si delicate, era fata unei fete. In maniera si in special prin modul de tratare a mainilor, pictura amintea de o lucrare tarzie a lui Francois Clouet. Vesta din catifea neagra cu fantasticele sale puncte aurii si fundalul de culoare albastru-verzui in fata caruia el se infatisa atat de placut si de la care primea o luminozitate de o culoare deosebita erau exact in stilul lui Clouet, iar cele doua masti ale Tragediei si Comediei care atarnau intrucatva formal de pe piedestalul de marmura aveau acea severitate a tusei atat de diferita fata de gratia usuratica a italienilor, pe care chiar si la Curtea Frantei marii maestri flamanzi nu au pierdut-o niciodata, si care a reprezentat intotdeauna o caracteristica a temperamentului nordic.